Carcasa unui sistem de calcul este o cutie realizată din oţel, aluminiu, plastic sau o combinaţie a acestora şi care are scopul de a proteja şi susţine componentele interne ale calculatorului. Forma şi dimensiunea carcaselor este foarte variată. Termenul de specialitate folosit pentru descrierea formei şi dimensiunii unei carcase se numeşte forma de factor. În momentul în care vorbim de forma de factor internă (dimensiunile interne ale carcasei pentru a putea oferii spaţiu componentelor interne), acesta poate fi de două tipuri: Desktop şi Turn (Tower). Forma de factor externă (dimensiunile externe a carcasei, care trebuie să încapă într-un spaţiu definit) este importantă mai ales la carcasele sistemelor rack-abile (rack-mountable) şi blade (servere). În general, alegerea carcasei se va realiza în primul rând în funcţie de forma şi dimensiunea plăcii de bază. Alţi factor de alegere ar fi spaţiul pentru unităţi de stocare interne sau externe, sursa de alimentare, ventilaţie, aspect şi afişaj electronic. Indiferent de alegere, carcasa trebuie să fie rezistentă, uşor de întreţinută şi să aibă spaţiu suficient pentru o extindere ulterioară. O altă funcţie a unei carcase este aceea de a menţine componentele la o temperatură adecvată. Acesta se realizează prin ventilatoarele de carcasă care mişcă aerul în interiorul acestuia. Cu cât sistemul de calcul este mai utilizat şi mai ales cu cât puterea de calcul este mai mare, se produce o cantitate mai mare de căldură ce trebuie evacuată, prin urmare se vor instala un număr corespunzător de ventilatoare. Pe lângă protecţie faţă de factorii de mediu, carcasele previn deteriorarea componentelor din cauza descărcării electricităţii statice. Componentele interne ale calculatorului sunt împământate prin ataşarea acestora la structura carcasei.Sursa de alimentare a sistemelor de calculSursa de alimentare transformă curentul alternativ (AC), care provine dintr-o priză, în curent continuu (DC), acesta având un voltaj mai scăzut. Toate componentele unui calculator se alimentează cu curentul continuu. Sursa trebuie să asigure suficientă energie electrică pentru toate componentele instalate şi să permită adăugarea ulterioară de noi componente. Conectorii sursei de alimentareSunt în general codati, adică proiectaţi pentru a fi inseraţi într-o singură direcţie. Firele sunt colorate pentru a evidenţia faptul că îl parcurge un curent de un anumit voltaj. Pentru conectarea anumitor componente şi diverse zone de pe placa de bază sunt folosiţi conectori diferiţi:
Molex - conector codat utilizat la conectarea unei unităţi optice sau unitătii de stocare (Hard Disk).
Berg (mini-Molex) - folosit la conectarea unei unităţi de dischetă sau a unei plăci grafice AGP.
Serial ATA (SATA) - conector codat utilizat la conectarea unei unităţi optice sau unităţii de stocare (Hard Disk). În cazul lipsei unui astfel de cablu, pentru conectarea unei unităţi SATA se va folosi un adaptor.
Placa de bază este conectată prin conectori de 20 sau 24 de pini, având câte două rânduri a câte 10 respectiv 12 pini. Acesta se numeşte P1. În cazul în care placa de bază are conector de 24 de pini se poate conecta fie o sursă cu un cablu de 24 de pini, fie un cablu de 20 de pini şi un al doilea de 4 pini pentru a forma cei 24 de pini.
Conector de alimentare auxiliar de 4 sau 8 pini care alimentează diversele zone ale plăcii de bază.
Cablurile, conectorii şi componentele sunt proiectate în aşa fel încât să se potrivească perfect. Dacă conectorii nu se potrivesc, nu se forţează. Prin conectarea incorectă se poate deteriora atât conectorul cât şi echipamentul sau sursa de alimentare. Problemele de inserare pot fi cauzate atât de fire îndoite sau obiecte străine cât şi de poziţia incorectă a conectorilor. Pot fi amintite şi de cele patru mărimi de bază în electricitate:
Voltaj (V) - Tensiunea - măsoară forţa necesară pentru impingerea electronilor prin circuit - se măsoară în Volţi (V)
Curent (I) - măsoară cantitatea de electroni care trece printr-un circuit - se măsoară în Amperi (A)
Putere (P) - măsoară presiunea necesară pentru impingerea electronilor prin circuit înmulţit cu numărul de electroni care circulă în acel circuit- se măsoară în Watt (W)
Rezistenţa (R) - este măsura prin care circuitul se opune trecerii curentului - se măsoară în Ohmi
Placa de bază a unui sistem de calcul Placa de bază este circuitul integrat principal şi conţine magistralele (Bus), sau căile circuitelor electrice, ce se găsesc într-un sistem de calcul. Magistralele permit circularea datelor între diferitele componente care alcătuiesc un calculator. Placa de bază este cunoscută şi sub numele de placă de sistem, backplane, motherboard, sau placă principală.
Forma şi dimensiunea carcaselor este foarte variată. Termenul de specialitate folosit pentru descrierea formei şi dimensiunii unei carcase se numeşte forma de factor. În momentul în care vorbim de forma de factor internă (dimensiunile interne ale carcasei pentru a putea oferii spaţiu componentelor interne), acesta poate fi de două tipuri: Desktop şi Turn (Tower). Forma de factor externă (dimensiunile externe a carcasei, care trebuie să încapă într-un spaţiu definit) este importantă mai ales la carcasele sistemelor rack-abile (rack-mountable) şi blade (servere).
În general, alegerea carcasei se va realiza în primul rând în funcţie de forma şi dimensiunea plăcii de bază. Alţi factor de alegere ar fi spaţiul pentru unităţi de stocare interne sau externe, sursa de alimentare, ventilaţie, aspect şi afişaj electronic. Indiferent de alegere, carcasa trebuie să fie rezistentă, uşor de întreţinută şi să aibă spaţiu suficient pentru o extindere ulterioară.
O altă funcţie a unei carcase este aceea de a menţine componentele la o temperatură adecvată. Acesta se realizează prin ventilatoarele de carcasă care mişcă aerul în interiorul acestuia. Cu cât sistemul de calcul este mai utilizat şi mai ales cu cât puterea de calcul este mai mare, se produce o cantitate mai mare de căldură ce trebuie evacuată, prin urmare se vor instala un număr corespunzător de ventilatoare.
Pe lângă protecţie faţă de factorii de mediu, carcasele previn deteriorarea componentelor din cauza descărcării electricităţii statice. Componentele interne ale calculatorului sunt împământate prin ataşarea acestora la structura carcasei.Sursa de alimentare a sistemelor de calculSursa de alimentare transformă curentul alternativ (AC), care provine dintr-o priză, în curent continuu (DC), acesta având un voltaj mai scăzut. Toate componentele unui calculator se alimentează cu curentul continuu.
Sursa trebuie să asigure suficientă energie electrică pentru toate componentele instalate şi să permită adăugarea ulterioară de noi componente. Conectorii sursei de alimentareSunt în general codati, adică proiectaţi pentru a fi inseraţi într-o singură direcţie. Firele sunt colorate pentru a evidenţia faptul că îl parcurge un curent de un anumit voltaj. Pentru conectarea anumitor componente şi diverse zone de pe placa de bază sunt folosiţi conectori diferiţi:
- Berg (mini-Molex) - folosit la conectarea unei unităţi de dischetă sau a unei plăci grafice AGP.
- Conector de alimentare auxiliar de 4 sau 8 pini care alimentează diversele zone ale plăcii de bază.
Cablurile, conectorii şi componentele sunt proiectate în aşa fel încât să se potrivească perfect. Dacă conectorii nu se potrivesc, nu se forţează. Prin conectarea incorectă se poate deteriora atât conectorul cât şi echipamentul sau sursa de alimentare. Problemele de inserare pot fi cauzate atât de fire îndoite sau obiecte străine cât şi de poziţia incorectă a conectorilor.Pot fi amintite şi de cele patru mărimi de bază în electricitate:
Placa de bază a unui sistem de calcul
Placa de bază este circuitul integrat principal şi conţine magistralele (Bus), sau căile circuitelor electrice, ce se găsesc într-un sistem de calcul.
Magistralele permit circularea datelor între diferitele componente care alcătuiesc un calculator. Placa de bază este cunoscută şi sub numele de placă de sistem, backplane, motherboard, sau placă principală.