Plăcile de extensie a sistemelor de calculPlăcile de extensie sunt componente ce se pot ataşa la placa de bază prin intermediul unor porturi de extensie (sloturi de expansiune),oferind funcţionalităţi suplimentare sistemul de calcul prin îmbunătăţirea componentelor acestuia sau adăugarea de noi componente. Astfel fiecare calculator poate fi personalizat şi dotat în funcţie de necesităţi. Pentru a adăuga o placă de extensie la un sistem de calcul este nevoie ca placa de bază să conţină un port de extensie corespunzător, compatibil cu noua componentă. Standardele de porturi de expansiune sunt următoarele: ISA, EISA, MCA, PCI, AGP, PCI-Express. La acestea se pot conecta diferite componente cum ar fi: placă grafică, placă de sunet, placă de reţea, modem, adaptoare SCSI şi contoalere RAID, plăci de extenia porturilor (USB, paralel, serial). Placa grafică sau video

placa_grafica.JPG

Este folosită pentru a oferi ieşiri video acelor plăci de bază care nu au integrat o astfel de unitate, sau să o îmbunătăţească pe cea care există. Sunt unele plăci grafice care necesită nu una, ci două sloturi de expansiune, în aceste cazuri placa de bază trebuie să ofere această posibilitate.Plăcile grafice au un processor propriu numit Graphics processing unit (GPU) optimizat pentru accelerare grafică. Placa de sunet sau audioplaca_audio.JPGPentru a produce sunete, sistemul de calcul are nevoie de o componentă care să le producă, acesta fiind placa de sunet. Aceasta este adesea integrată pe placa de bază sau se poate conecta la acesta prin porturi de extensie, oferind ieşiri şi intrări audio. Indiferent de tipul plăcii, toate convertesc semnalul digital în analog, transformând sunetul într-un format perceptibil omului. Calitatea acestui sunet depinde de placa audio dar şi de programul instalat care o controlează. Numărul de intrări şi ieşiri diferă, însă sunt trei conectori pe care îi găsim la fiecare placă de sunte: line out, line in şi microfon.

Placa de reţea
placa_de_retea.JPG
Pentru a se putea conecta la o reţea, un sistem de calcul are nevoie de o placă de reţea Network Interface Card (NIC). Fie că e vorba de o reţea cablată sau una fără fir (wireless), comunicarea se poate realiza cu condiţia de a avea o adresă unică prin care să se poată identifica fiecare nod al reţelei. Aceasta adresă este dată de placa de reţea, fiecare având inscripţionat din momentul fabricării o adresă MAC.Plăcile de reţea pot fi integrate pe placa de bază sau se pot ataşa la acesta prin porturi de extensie, sau se pot conecta la calculator prin porturile USB respectiv prin PC Card-uri (în cazul Laptop-urilor).
Modemul (modulator-demodulator)
Fiecare modem are funcţie dublă, primeşte semnal analog pe firul de telefon şi îl transformă în digital pentru a fi înţeles de calculator iar în momentul în care primeşte semnal digital de la sistemul de calcul îl transformă în analog pentru a putea fi trimis prin firul de telefon.
Există două tipuri de modemuri: extern şi intern.
Modemul extern primeşte semnalul de la furnizorul de Internet ( Internet Service Provider - ISP ) prin cablul de telefon (conector RJ11) sau prin wireless (telefonie mobilă – Cellular modem), şi se conectează la calculator fie prin portul Ethernet, USB, sau Serial.

Modemul intern se conectează la placa de bază printr-un port de expansiune.